‘I roto i te ta’ere Atia, te ‘imira me’a ‘ite ‘e te hāmani ‘anani’a, ‘e ‘ere noa ia ‘ei ‘ohipa no te feruri, tē vai nei rā ‘ei huru ha’amori. Mai te mātāmua mai ā, tē fa’aitoito nei te fa’aro’o Atia i te ta’ata ia hi’o i te ao nei, ia feruri i tō na mau ture, ‘e ia hi’o i te mā’a ‘ei hi’o no te ‘ata a te Pū.
Te niu feruri o te tai’atā Atia, tē vai nei ia ‘i roto i te mau ‘īrava o te Parau Tapu Korani e pi’i nei i te ta’ata ia feruri i te ao. ‘I roto i teie hi’ora’a, te ‘ihi, ‘e te ‘imira’a ia ‘i te mau “tāpa’o” a te Atia i ha’apararehia ‘i te mau vāhi atoa no te ao nei.
Tē pi’i tūtau nei te Parau Tapu Korani i te ta me’a ta’ata ia feruri ‘e ia hi’o: ” ‘Aita ā rātou i hi’o i te kamera, eaha te huru tō na hāmanira’a? ‘E te ra’i, eaha te huru tō na fa’ateitei-ra’a-hia? ‘E te mau mou’a, eaha te huru tō rātou ha’amau-maite-ra’a-hia?” (Korani, 88:17-19). Teie pi’ira’a a te Atia tei tauturu i te mau ta’ata marāmarama Atia ia rave i te mau ‘ohipa mātāmua ‘i roto i te mau tuha’a no te hi’o, te rapa’au, te aorai ‘e te feti’a.
Te Peropheta Muhameta (s.a.v.), i te parau-ra’a e “Te ‘imira’a i te ‘ite, ‘e tuha’a ia no te mau Atia atoa”, i ha’apa’ari ia i te mo’a o te ‘ite. Teie fa’aora’a tei fa’atupu i te tau ‘aoro o te fa’aro’o Atia, i reira te mau ta’ata feruri mai ia Ibn al-Haytham (‘metua no te hi’o o teie tau’) ‘e Ibn Sina i fa’a’aere ai i te hi’ora me me’a mau ‘e te hōho’a feruri ha’amāramarama.
Mai te peu e te ‘ihi, ‘e te ‘itera’a ia i te mau ture o te hāmanira’a; te ‘ata, ‘e te ha’amāuruuru-ra’a ia i te vai-ho’e-ra’a a teie mau ture. ‘I roto i te ‘ata Atia, ‘e ‘ere te teitei o te ta’ata tahi te tē fa’ateiteihia, ‘e hi’ora’a rā tē fa’ahiti nei i te “Me’a Mura ‘Ore”.
Te mau pāpe’e ‘ōnihi ‘i roto i te hāmani fare Atia, tē fa’a’ite nei ia i te mana’o no te Tevito (te ho’e-ra’a o te Atia). Te tāpiti ‘ore o te mau pāpe’e, tē fa’a’ite nei e no atu te rahi ‘o te ao, nō roto mai ia i te pū ho’e ‘e ‘e mea ho’e roa.
Te ‘ohipa pāra’i ‘ōnihi (calligraphie), tei tupu mai ‘ei mātini no te tīa’i i te Parau Tapu Korani, te teitei ia o te ‘ata Atia. ‘E ‘ere noa teie i te pāra’i, ‘e hōro’a rā i te huru tino i te parau mo’a. Te ta’ata pāra’i, tē fa’aohipa nei i tana ‘āfe’i ‘ei mātini ha’amori, no te fa’aho’e i te nehenehe o te pāra’i ‘e te hōho’a rōtahi o te mana’o.
‘I roto i te ho’e Hadith, tē na te reira e: ” ‘E nehenehe te Atia, ‘e e mea au na ‘īna te nehenehe.” Teie hi’ora’a tei taui i te orara’a o te mahana, te hāmani fare ‘e te mau ‘ohipa rima; i rirō ai te mau mea no te ma’i mahana ‘ei hi’o no te nehenehe ‘e te aupuru.
Te fa’a’aerera’a i te ‘ihi ‘e te ‘ata ‘i roto i te tai’atā Atia, tē hōro’a nei i te ho’e hi’ora’a ao ta’a ‘ē, i reira te fa’aro’o ‘e te mana’o e ‘ore ai e aro, e fa’a’ī rā te tahi i te tahi. Teie mana’o tē pi’i nei i te ta’ata ia ‘ite, ‘i roto i te parau rāfa’i ‘aore chara pāpe me’a, i te mana o te Pū tei hāmani i te ao ma te fa’pō pūai ‘e te nēhenehe.
No atu ‘i roto i te ‘ohipa mātini feti’a (astrolabe) ‘aore ‘i roto i te hāmani auro o te fare pure, ho’e ā poro’i: Te mārama-ra’a i te ao, ‘e te ha’amāuruuru ia i te Pū; te hāmani-ra’a i te nehenehe, ‘e te fa’atura ia i te pū o te mau mea atoa.