Conform credinței islamice, drepturile omului nu sunt reguli care se schimbă în funcție de timp sau de guverne. Aceste drepturi sunt încredințări sfinte (amanah) oferite fiecărui om încă de la naștere de către Creator. Islamul, acum 14 secole, a proclamat egalitatea întregii omeniri și faptul că aceasta posedă drepturi inviolabile.
În Islam, fiecare om este demn de respect pur și simplu pentru că este „om”. Rasa, limba, culoarea sau statutul social nu constituie un motiv de superioritate. Superioritatea constă doar în virtutea morală și în conștiința responsabilității (taqwa).
„Și cu adevărat i-am cinstit pe fiii lui Adam…” (Sura Al-Isra, 70) „Ó oameni! Cu adevărat V-am creat dintr-un bărbat și o femeie și v-am împărțit în popoare și triburi, ca să vă cunoașteți unii pe alții. Într-adevăr, cel mai cinstit dintre voi înaintea lui Allah este cel care are cea mai înaltă conștiință a responsabilității față de El…” (Sura Al-Hujurat, 13)
Viața este cel mai sfânt dar pe care Allah l-a dat omului. Curmarea vieții unui om nevinovat este considerată echivalentă cu distrugerea întregii omeniri.
„…Cel care ucide un om —fără ca acesta să fi ucis un alt om sau fără să fi semănat stricăciune pe pământ— este ca și cum ar fi ucis întreaga omenire. Iar cel care salvează o viață este ca și cum ar fi salvat viața întregii omeniri…” (Sura Al-Ma’idah, 32)
Islamul arată un respect deplin față de liberul arbitru al individului în ceea ce privește credința. Nimeni nu poate fi obligat să creadă într-o religie sau să își schimbe religia.
„Nu există constrângere în religie…” (Sura Al-Baqarah, 256) „Dacă Domnul tău ar fi voit, toți cei de pe pământ ar fi crezut împreună. Oare tu îi vei sili pe oameni să devină credincioși?” (Sura Yunus, 99)
Justiția este cel mai de bază pilon al Islamului. Nici măcar mânia sau vrăjmășia față de o comunitate sau o persoană nu poate constitui o justificare pentru a devia de la dreptate. În fața legii, cel puternic și cel slab sunt egali.
„Ó voi, cei care credeți! Fiți statornici în susținerea dreptății, ca martori de dragul lui Allah. Și să nu vă împingă ura împotriva unui neam la nedreptate. Fiți drepți…” (Sura Al-Ma’idah, 8)
Bunurile, proprietatea și munca fiecărui individ, obținute pe cale permisă (halal), sunt sfinte. Nimeni nu poate uzurpa dreptul altuia și nici nu îi poate exploata munca.
„Nu vă mâncați bunurile unii altora pe nedrept…” (Sura Al-Baqarah, 188)
Abordarea Islamului față de drepturile omului are o viziune care plasează omul în centrul universului și își propune să îl protejeze. Profetul Muhammad (PBUH) a rezumat aceste principii în Predica de Adio (Wada’ Khutbah), proclamând întregii lumi că viața, bunurile și onoarea oamenilor sunt inviolabile. Islamul acceptă protejarea dreptății și a demnității umane nu doar ca pe o datorie juridică, ci, în același timp, ca pe un act de adorare religioasă.
