În timp ce Islamul îl poziționează pe om ca „calif” (protector și custode) al pământului, el îi impune o responsabilitate profundă față de toate celelalte viețuitoare din univers. Deși conceptul de drepturi ale animalelor este un fenomen relativ nou în lumea modernă, tradiția islamică a definit animalele încă de acum 14 secole nu doar ca „resurse”, ci ca ființe cu drepturi, care merită respect.
În gândirea islamică, animalele nu sunt ființe fără suflet care există pentru utilizarea arbitrară a oamenilor. Dimpotrivă, la fel ca și oamenii, ele au propriile ordini sociale, limbi și structuri comunitare. Sfântul Coran dezvăluie acest fapt cu o perspectivă universală foarte izbitoare.
„Nu există niciun animal care merge pe pământ și nici o pasăre care zboară cu cele două aripi ale sale, care să nu fie comunități (națiuni) la fel ca voi. Nu am omis nimic în Carte. Apoi, vor fi adunați înaintea Domnului lor.” (Al-An’am, 38)
Acest verset arată că echilibrul ecologic și drepturile animalelor se află sub garanție divină. Încălcarea dreptului unui animal înseamnă de fapt hărțuirea dreptului unei „comunități” create de Allah.
Potrivit islamului, fiecare ființă din univers are o relație unică cu Creatorul. Animalele fac, de asemenea, parte din acest ecosistem spiritual și Îl pomenesc pe Allah în conformitate cu propria lor natură (natura creației).
„Nu vezi că cei din ceruri și de pe pământ și păsările cu aripile întinse Îl slăvesc pe Allah? Fiecare își cunoaște rugăciunea și lauda. Allah știe bine ce fac ei.” (An-Nur, 41)
Această perspectivă îi invită pe musulmani la o profundă umilință față de natură și animale. O pasăre care zboară pe cer sau o furnică care merge pe pământ fac parte dintr-o amintire divină și merită respect chiar și numai din acest motiv.
În timp ce Coranul atrage atenția asupra beneficiilor pe care animalele le aduc omenirii, el ne învață că această relație nu ar trebui să se bazeze pe exploatare, ci pe recunoștință și compasiune.
„Și animalele El le-a creat. În ele aveți căldură (lucruri) și multe foloase. Și din unele dintre ele mâncați. Există frumusețe (și plăcere) în ele pentru voi când le aduceți acasă seara și când le lăsați afară dimineața.” (An-Nahl, 5-6)
Expresia „frumusețe și plăcere” din versete este destul de izbitoare. Animalele nu sunt doar instrumente din care să se obțină carne, lapte sau forță; ele sunt, de asemenea, ființe estetice și tovarășii omului în lume. Această conștiință a „încrederii” (amanah) a atins apogeul și în practicile Profetului nostru Muhammad (s.a.w.). Vestea bună despre un om ale cărui păcate i-au fost iertate pentru că a dat apă unui câine însetat sau interzicerea vânării animalelor din plăcere (vânătoarea sportivă) sunt pietrele de temelie ale acestei civilizații a compasiunii.
Islamul transformă justiția dintr-un simplu concept interuman, extinzând-o pentru a include toate ființele vii. Torturarea animalelor, suprasolicitarea lor, lovirea lor peste față sau folosirea lor ca ținte sunt strict interzise în islam. Mesajul islamului despre animale este clar: Aveți milă de cei de pe pământ, astfel încât Cel din ceruri să aibă milă de voi. În acest sistem de credințe, a proteja cuibul unei furnici sau a arăta afecțiune unei păsări nu este o faptă bună obișnuită, ci însăși câștigarea mulțumirii Creatorului.
