JIHAD în Islam
Conceptul de jihad, derivat din rădăcina arabă „chd/cehd”, înseamnă a depune efort, a fi perseverent și a înfrunta dificultăți. În terminologia religioasă, jihad înseamnă a lupta împotriva tuturor formelor de rău – atât în aspect fizic, cât și spiritual – manifestate prin dușmani, propria ego, satan, și elementele imorale precum fitna, fıcur, fısk, și zulm. Astfel, jihad include atât lupta cu sinele (marele jihad sau jihadul spiritual) cât și lupta împotriva dușmanului (micul jihad sau jihadul fizic).
Așa cum reiese din definiția conceptului, jihad nu înseamnă doar lupta fizică cu dușmanul, ci include și bătălia interioară pentru a depăși propria ego și toate tentațiile sale. Atâta timp cât omul nu învinge această luptă interioară, efortul fizic în luptă rămâne fragil. În astfel de situații, scopul expedițiilor în numele lui Allah riscă să devină o luptă pentru faimă, glorie și recompense materiale.
Istoria războaielor este la fel de veche ca istoria omenirii. Totuși, Islamul are o perspectivă distinctă asupra războiului, diferită de cele ale altor religii și ideologii. Islamul nu face război pentru a oprima, ci pentru a stabili justiția. Islamul nu face jihad pentru a acumula avere, a ocupa teritorii, a domina, a ucide, a înrobi sau a jefui bogățiile altora.
În momentul în care Profetul Muhammad i-a încredințat standardul lui Ali în expediția de la Tabuk, a spus următoarele:
“O Ali, spune evreilor drepturile lor. Dacă unul dintre ei găsește lumina credinței prin mâinile tale, este mai prețios decât a avea cămile roșii.”
Islamul vede războiul ca un ultima soluție, un mijloc de a crea o lume în care oamenii pot trăi în respect și demnitate, scăpând războiul de scopuri economice sau sociale.
Profetul Muhammad descria această viziune unei triburi prin cuvintele sale, referindu-se la o lume unde o femeie poate călători în siguranță de la Mekka până la Qadisiyyah, fără teamă de pericole – un ideal care în Arabia de atunci era doar o utopie.
Astfel, orice acțiune care ar fi menită să împlinească această viziune – să aducă pace și respect – este inclusă în conceptul de jihad, și o viață dedicată acestui scop înseamnă adevărata înțelegere și adâncire în sensul lui Islam.
Coranul și Jihadul
Coranul folosește termenul jihad în expresia „fî sabîlillâh” – însemnând „în numele lui Allah”. Astfel, orice formă de luptă care nu este condusă de intenția de a obține plăcerea lui Allah nu este jihad în Islam.
Musulmanii sunt încurajați să se comporte cu bunătate față de necredincioșii care nu i-au atacat și nu i-au alungat. Coranul subliniază că necredința în sine nu este o justificare pentru război:
- „Când este vorba despre necredincioșii care nu te atacă și nu te alungă din casa ta, Allah nu te împiedică să le arăți bunătate și să le judeci cu dreptate.” (Mümtehine, 60)
- „Luptă în numele lui Allah împotriva celor care te atacă, dar nu ataca fără drept.” (Bakara, 190)
- „Luptă până când nu mai există fitna și până când supunerea este în întregime în numele lui Allah.” (Bakara, 193)
Scopul acestor versete nu este doar protejarea musulmanilor de persecuțiile necredincioșilor, ci și protejarea drepturilor fundamentale ale omului, precum libertatea religioasă și conștiința.
Profetul Muhammad spunea:
“Nu dori întâlnirea cu dușmanul; în schimb, cere protecție de la Allah. Dacă întâlnești dușmanul, fii răbdător și știe că paradisul este sub umbrele sabiei.”
Aceste cuvinte reflectă importanța centralizării păcii în Islam, subliniind că scopul final al jihadului nu este războiul în sine, ci stabilirea unei lumi în care oamenii pot trăi în pace, respect și demnitate.
